PREMISA CU CARACTER ISTORICO-SOCIOLOGIC

Studiile de sociologie si antropologie culturala au aratat ca homo sapiens a fost intotdeauna si homo migrans, istoria umanitatii fiind de fapt o istorie a migrarii. Si daca migrarea are de-a face cu structura fiintei umane, noutatea este constituita de faptul ca acest fenomen a luat astazi proportii nemaintalnite. De fapt, astazi, in lume, aproape 250 de milioane de oameni traiesc in afara tarii lor de origine.

Este un fenomen care a antrenat si multi romani, mai ales dupa caderea regimului Ceausescu din 1989, astazi aproximativ 6 milioane de romani traind in afara granitelor Romaniei, dintre care 1 milion in Anglia, majoritatea dintre ei la Londra.

Evident, fenomenul a implicat si o mare parte a minoritatii credinciosilor catolici romani de rit latin din Romania, din cei aproximativ 20.000 de credinciosi catolici romani prezenti in Anglia, aproximativ 75% aflandu-se la Londra si imprejurimi.

Tot acest fenomen – un adevarat semn al timpurilor – nu putea sa nu ingrijoreze Biserica Catolica din Romania, care a facut tot posibilul – mai ales prin episcopul emerit de Iasi, mons. Petru Gherghel, responsabil pentru foarte mult timp cu pastoratia migrantilor in Conferinta Episcopala Romana – sa trimita preoti romani in toate acele locuri unde credinciosii romani catolici aveau nevoie de ajutor spiritual.

In acest sens, ingrijirea pastorala a credinciosilor romani migranti de rit latin din Londra a fost incredintata din 2006 unui preot roman din dieceza de Iasi.

1. DIMENSIUNEA KAIROLOGICA – LECTURA SITUATIEI (UNDE SUNTEM)

1.1. O prima observatie pe care o facem privitor la situatia comunitatii noastre are de-a face cu viata de credinta a credinciosilor nostri.

Astfel, chiar si o superficiala lectura, ne arata, pe langa multele lumini, si urmatoarele lipsuri ale vietii de credinta a credinciosilor nostri, lipsuri care de fapt sunt comune majoritatii crestinilor de astazi:

1.1.1. Lipsa apetitului pentru cele spirituale. Cauza acestui fapt este lipsa anuntului kerigmatic ce caracterizeaza de fapt comunitatile parohiale catolice din lumea intreaga. Datorita acestui fapt, credinciosii nostri nu au constiinta ca sunt iubiti de Tatal, ca pacatul ii impiedica sa experimenteze aceasta iubire, nu au o relatie personala cu Cristos care sa vina in urma unei intalniri personale cu El, nu au luat o decizie personala pentru Cristos si pentru mantuirea lor, nu au primit efuziunea Duhului Sfant si au o constiinta destul de slaba a apartenentei la comunitatea crestina. La toata aceasta lipsa de a apetitului pentru cele spirituale, se adauga in cazul unora frecventarea unor practici de spiritualitate orientala, practici oculte etc. De asemenea, destul de multi credinciosi, datorita culturii noastre mai rigide si situatiilor dificile ale vietii, au multe rani psihice si spirituale.

1.1.2. Lipsa cunoasterii continutului propriei credinte sau o cunoastere destul de superficiala, la care se adauga ignoranta a ceea ce semnifica credinta pentru viata. Cauza acestui fapt este lipsa apetitului pentru cateheza, lipsa cauzata la randul ei de lipsa anuntului kerigmatic, si prin urmare lipsa catehezei. Datorita acestui fapt, credinciosii nostri nu isi cunosc propriul crez si importanta lui pentru viata, au o intelegere destul de vaga a sacramentelor (in ciuda participarii la ele din partea unora dintre credinciosi), au o constiinta destul de vaga a necesitatii apartenentei la comunitatea crestina si a necesitatii implicarii in proiectele caritative si sociale ale comunitatii.

1.1.3. Lipsa unei participari constante la sacramente, in special la Euharistie si spovada. Cauzele acestui fapt sunt, din nou, lipsa anuntului kerigmatic, la care se adauga lipsa unei cateheze sacramentale adecvate. Datorita acestui fapt, unii credinciosi participa la Liturghia duminicala lunar sau la doua-trei saptamani, altii de Pasti sau/si Craciun, altii deloc; de asemenea, unii se spovedesc de Craciun si/sau Pasti, altii si mai rar.

1.1.4. Lipsa unei implicari in viata de caritate si sociala a comunitatii, sau – acolo unde exista o asemenea implicare – o implicare sustinuta doar de considerente naturale si nu supranaturale. Cauzele acestui fapt sunt multiple: lipsa anuntului kerigmatic, lipsa unei formari in acest sens, lipsa timpului necesar, etc. Datorita acestui fapt, credinciosii nostri nu se cunosc intre ei, nu au cum sa ceara ajutor unii altora, nu se ajuta reciproc, etc.

1.1.5. Lipsa unei mentalitati misionare si implicit a constiintei datoriei misionare. Cauza acestui fapt sta in necunoasterea identitatii Bisericii si a naturii ei misionare; legat de aceasta, constatam lipsa cunoasterii unor metode moderne de evanghelizare kerigmatica, lipsa cauzata de deficitul unei formari adecvate, cauzata la randul ei de lipsa unei formari adecvate in aceasta privinta a preotilor la nivelul Bisericii catolice. Datorita acestui fapt, credinciosii nostri nu stiu ca au datoria sa evanghelizeze si nu evanghelizeaza.

1.1.6. Lipsa implinirii datoriei misionare. Cauza acestui fapt are de-a face cu toate lipsurile anterioare. Datorita acestui fapt, credinciosii nostri nu se bucura de harurile pe care Duhul Sfant le da celor care evanghelizeaza, iar comunitatea noastra nu se bucura de vitalitatea si entuziasmul convertitilor.

De asemenea, aceeasi fotografie a vietii de credinta a credinciosilor nostri ne arata apoi prezenta la Londra si imprejurimi a trei categorii distincte de credinciosi cu trei nivele de credinta diferite si implicit cu trei tipuri de apartenenta la comunitatea noastra.

1.1.7. Prima categorie este a acelora care au profesat credinta in ambientele de origine si continua si aici sa participe la viata interna a comunitatii, frecventand Liturghia duminicala a comunitatii. Am putea sa ii consideram pe acestia ca membri ai comunitatii noastre.

Si aceasta categorie la randul ei poate fi impartita in doua tipuri.

Pe de o parte, membrii activi ai comunitatii, adica cei care, pe langa Liturghia duminicala, se implica activ in viata comunitatii. Multi dintre ei participa de asemenea la Liturghie si in timpul saptamanii.

Dintre acestia, exista apoi un grup de persoane cu o profunda viata interioara, care ar putea deveni, cu o buna indrumare spirituala, elita spirituala a comunitatii.

Pe de alta parte, exista o felie destul de mare din aceasta prima categorie a membrilor comunitatii care, desi participa la Liturghia duminicala a comunitatii, ar putea fi considerati totusi membri pasivi, intrucat, in afara participarii la Liturghie, nu se implica in celelalte initiative comunitare. Nu inseamna neaparat ca acestia nu au o viata de rugaciune. Cauzele pasivitatii pot fi diferite, cum ar fi de exemplu timiditatea, lipsa obiectiva de timp, etc.

De notat apoi o problema „romaneasca”, problema care caracterizeaza in general atat membrii activi cat si pe cei pasivi, anume participarea la Liturghia duminicala in stare de har sfintitor fara participarea la Sfanta Impartasanie. Cauza acestui tip de comportament, cu radacini in curentul jansenist din secolul XVII, este mentalitatea de tip jansenist din parohiile de origine transmisa din generatie in generatie, de multe ori incurajata si de preoti sau lasata de preoti sa supravietuiasca prin nepasare sau omisiune. De remarcat aici si faptul ca acest tip de comportament creeaza nu foarte putine dificultati credinciosilor nostri care participa la Liturghie in timpul saptamanii sau duminica in parohiile englezesti, intrucat in parohiile englezesti de obicei toti participantii merg la Impartasanie in rand, in timp ce credinciosii romani raman stanjeniti in banca lor.

1.1.8. A doua categorie este a acelora care au profesat sau nu credinta in propriile ambiente de provenienta iar aici participa aproximativ lunar sau la doua-trei saptamani la Liturghia duminicala a comunitatii noastre. Acest fapt se datoreaza ori distantelor lungi pana la biserica, ori – mai ales in cazul in care persoanele stau geografic aproape de biserica – unui nivel mai scazut al vietii de credinta. Sunt multe situatii in care cei care vin mai rar datorita distantelor lungi participa in mod normal la Liturghie in parohiile englezesti de care tin teritorial. Am putea sa consideram aceasta a doua categorie ca prieteni sau simpatizanti ai comunitatii noastre.

1.1.9. A treia categorie de credinciosi este a acelora care de cele mai multe ori nu au profesat credinta nici in ambientele de origine si continua sa fie departe de Dumnezeu si de Biserica si aici, frecventand comunitatea noastra de Craciun, de Pasti sau cu ocazia vreunui botez. Acest fapt se poate datora si distantelor foarte lungi pana la biserica noastra, coroborata cu dorinta de a participa de Pasti sau/si Craciun la Liturghie in propria limba sau de dorinta de a celebra botezul in propria limba. Am putea sa consideram aceasta a treia categorie de crestini nepracticanti sau practicanti ocazional ca vizitatori ai comunitatii noastre.

1.1.10. Ceea ce caracterizeaza toate cele trei categorii de credinciosi este faptul ca nu sunt constienti de necesitatea si importanta apartenentei la o comunitate crestina si implicit de tipul de apartenenta la comunitatea noastra.

1.2. O a doua observatie pe care o facem privitor la situatia comunitatii noastre are de-a face cu viata sociala a credinciosilor nostri, viata sociala care insa influenteaza si viata de credinta.

Astfel, si aici, chiar si o lectura superficiala a situatiei de viata a migrantilor catolici romani de rit latin prezenti pe teritoriul diecezei si imprejurimi, nu poate sa nu identifice prezenta pe teritoriul diecezei a unei duble categorii de crestini.

1.2.1. Pe de o parte, migranti catolici romani care sunt prezenti aici separati de unul sau mai multi membri ai familiei care au ramas in Romania (asa-numitul fenomen al familiilor „transnationale”).

1.2.2. Pe de alta parte, migranti care au venit pe aceste meleaguri impreuna cu intreaga lor familie sau, sosind la inceput doar unul dintre membri, au reusit apoi, intr-un al doilea moment, sa realizeze procesul de integrare familiala, astfel incat astazi gasim parinti si copii impreuna, insa in lipsa varstei a treia.

Aceste doua categorii traiesc aici cu obiective sociale total diferite.

1.2.1. Prima categorie mentionata mai sus vrea sa castige pentru a-si intretine si a-si creste familia in Romania si apoi intr-o zi sa se intoarca in patria de origine.

1.2.2. A doua categorie de multe ori – chiar daca adesea la inceput a vrut sa se intoarca in Romania – decide sa ramanaaici de dragul copiilor (asa-numita „a doua generatie”), copii care percep Anglia ca fiind adevarata lor tara, simtindu-se straini in tara de origine a parintilor lor.

1.2.2.1. In ceea ce priveste a doua categorie de credinciosi, anume a acelora care sunt aici cu toata familia, se mai poate observa ca asa-numita „prima generatie”, intr-un mod deosebit cei care sunt doar prieteni sau vizitatori ai comunitatii noastre (deci cei care normal locuiesc geografic departe de biserica romaneasca), intampina greutati destul de mari in a se integra, atat social cat si eclezial. Faptul se datoreaza fie unei carente culturale evidente (motiv pentru care credinciosii nostri intampina greutati si in a trai credinta intr-un alt context decat acela in care au trait-o inainte), fie faptului ca deseori nu este contemplata o sedere definitiva in Anglia. In cele mai multe cazuri, de fapt, constientizarea (si resemnarea) ca nu va exista intoarcere in tara de origine necesita o perioada lunga de maturare, timp in care migrantul nu simte interes pentru integrarea deplina, ci cauta doar putina „protectie” culturala si religioasa printre compatriotii sai. La aceasta se adauga un deficit de pregatire, daca nu chiar lipsa totala de posibilitate sau chiar de interes, din partea multor comunitati catolice engleze in a facilita integrarea credinciosilor romani in propriile comunitati.

Nu in ultimul rand, trebuie remarcat ca pentru majoritatea migrantilor „marea calatorie” din tara de origine inspre Anglia nu epuizeaza experienta migratorie: conditiile din ce in ce mai precare de munca si abitative ii obliga adesea pe credinciosii nostri sa „migreze” din nou dintr-un oras in altul sau dintr-un cartier in altul, obligandu-i sa stabileasca continuu noi relatii ecleziale, de vecinatate si de munca, precum si noi prietenii cu colegii de scoala si noi referinte educationale.

1.2.2.2. Tot in ceea ce priveste a doua categorie de credinciosi, se mai poate observa apoi ca „a doua generatie” nu vorbeste deloc sau vorbeste foarte putin limba romana, intampinand astfel greutati foarte mari in a interactiona cu comunitatea de credinta a parintilor lor. Faptul se datoreaza lipsei de interes si, de foarte multe ori, de timp a parintilor in a transmite limba romana copiilor lor, chiar si acolo unde acest interes exista timpul petrecut de parinti cu copiii lor fiind insuficient pentru a-i face pe copii sa stapaneasca bine limba romana.

1.2.2.3. Tot in ceea ce priveste a doua categorie de credinciosi, se mai poate observa de asemenea ca tinerii catolici romani ai comunitatii noastre intampina greutati destul de mari in a cunoaste tineri de varsta lor in vederea formarii unei familii crestine. Faptul se datoreaza distantelor geografice mari, timpului de multe ori excesiv dat muncii si lipsei unor oportunitati create de societate si de comunitatea insasi de credinta.

2. DIMENSIUNEA CRITERIOLOGICA – OBIECTIVELE PASTORALE (UNDE VREM SA AJUNGEM)

2.1. Plecand de la prima observatie pe care am evidentiat-o cand am facut fotografia situatiei comunitatii noastre, mai exact de la lipsurile care caracterizeaza viata de credinta a credinciosilor si de la prezenta a trei categorii distincte de credinciosi cu trei nivele de credinta diferite si implicit cu trei tipuri de apartenenta la comunitatea noastra, intrucat comunitatea noastra este in practica echivalata unei parohii, care, la randul ei, este „constituita in mod stabil in cadrul Bisericii particulare” (Codul de Drept Canonic, 15,1), adica a diecezei, iar intr-o dieceza „este realmente prezenta si actioneaza Biserica lui Cristos, una, sfanta, catolica si apostolica” (Codul de Drept Canonic, 369), rezulta de aici ca si in comunitatea noastra este realmente prezenta si actioneaza Biserica lui Cristos, una, sfanta, catolica si apostolica, ceea ce inseamna ca obiectivele proiectului pastoral al comunitatii noastre se identifica si trebuie sa se identifice cu obiectivele Bisericii lui Cristos.

Intrebarea, asadar, care se pune este aceasta: care sunt obiectivele Bisericii lui Cristos?

Intrucat persoana umana este si trebuie sa fie principiul, subiectul si scopul tuturor institutiilor sociale (cfr. Gaudium et Spes, 25), deci si al Bisericii, si, intrucat persoana reprezinta scopul ultim al societatii – deci si al Bisericii –, care exista in vederea ei (cfr. Catehismul Bisericii Catolice, 1929), rezulta de aici ca obiectivele Bisericii lui Cristos si, implicit obiectivele pastorale ale comunitatii noastre, au si trebuie sa aiba in vedere binele suprem al persoanei, adica trebuie sa ajute persoana in realizarea binelui ei suprem. Si cum binele suprem al persoanei consta in realizarea scopului ei ultim, rezulta de aici ca obiectivele Bisericii lui Cristos si, implicit obiectivele pastorale ale comunitatii noastre, au si trebuie sa aiba in vedere realizarea scopului ultim al persoanei umane.

Intrebarea devine, asadar, care este scopul ultim al persoanei umane, de implinirea caruia depinde binele ei suprem?

Sintetizand ce spune Sfantul Toma de Aquino, scopul ultim al persoanei umane este fericirea. Cu alte cuvinte, obiectivele pastorale ale comunitatii vor si trebuie sa ajute persoana sa ajunga la fericire.

In acest sens, Sfantul Toma face distinctie intre fericirea ultima perfecta (scopul ultim al omului), realizabila doar Dincolo, si fericirea imediata imperfecta (scopul imediat al omului), realizabila deja aici pe pamant, fericire imperfecta care conduce la fericirea perfecta.

Vorbind de fericirea ultima perfecta – realizabila doar Dincolo –, Sfantul Toma face distinctie intre obiectul sau continutul fericirii ultime perfecte si subiectul sau modul in care omul ajunge la obiectul fericirii ultime perfecte.

Astfel, dupa Sfantul Toma, obiectul sau continutul fericirii ultime perfecte este Dumnezeu, unirea cu Dumnezeu.

Tot dupa Sfantul Toma, subiectul fericirii ultime perfecte sau modul in care omul ajunge la obiectul fericirii ultime perfecte, adica la unirea perfecta cu Dumnezeu in viata de Dincolo, este o operatiune a intelectului iluminat de lumina gloriei, intelect care vede, contempla, adora esenta insasi a cauzei prime, adica esenta Tatalui, a Fiului si Sfantului Duh, in mod direct, adica prin insasi esenta divina, aceasta vedere avand ca efect bucuria vointei si incluzand si celelalte dimensiuni ale persoanei umane: dimensiunea sociala si dimensiunea fizica dupa invierea finala.

Vorbind de fericirea imediata imperfecta – realizabila deja aici pe pamant si care conduce la cea perfecta –, Sfantul Toma face si aici distinctie intre obiectul sau continutul fericirii imediate imperfecte si subiectul sau modul in care omul ajunge la obiectul fericirii imediate imperfecte.

Astfel, dupa Sfantul Toma, obiectul sau continutul fericirii imediate imperfecte este unirea imperfecta cu Dumnezeu.

Tot dupa Sfantul Toma, subiectul fericirii imediate imperfecte sau modul in care omul ajunge aici pe pamant la obiectul fericirii imediate imperfecte, adica la unirea imperfecta cu Dumnezeu in viata de aici, este o operatiune a intelectului iluminat de harul virtutii teologale infuze a credintei primita si intensificata in sacramente si mai ales in Euharistie, intelect care vede, contempla, adora, tocmai cu ochii credintei, esenta insasi a lui Dumnezeu in mod indirect, adica in semnele sacramentale, mai ales in Euharistie, in sine insusi si in toti oamenii intr-un anumit sens indumnezeiti si transformati in tabernacole vii in potenta sau in act prin posibilitatea primirii sau reala primire a sacramentelor si in mod special a Euharistiei, si in toata creatia, in macrocosmos, transformat si el prin posibilitatea de a fi materie a sacramentelor in tabernacol in potenta, aceasta vedere avand ca efect bucuria vointei si incluzand toate celelalte dimensiuni ale persoanei umane: dimensiunea afectiva, cea fizica si cea sociala, intrucat, in mod special prin comuniunea euharistica, sunt intr-un anumit sens divinizate si pasiunile si respectiv corpul si relatiile umane (pentru aprofundare, vezi M. Mititelu, Evangelizzazione e cinema. Proposta per un cinema cristiano con l’analisi di sette film cristiani, Pontificia Università della Santa Croce, Tesi di dottorato in Comunicazione Sociale Istituzionale, Roma 2022, 20-27).

In termeni mai simpli, scopul ultim al omului este unirea perfecta cu Dumnezeu Dincolo realizata prin viziunea beatifica. Cum aceasta unire perfecta este irealizabila aici pe pamant, ceea ce se cere omului aici este implinirea scopului sau imediat care conduce la scopul ultim si care consta in unirea imperfecta cu Dumnezeu care se realizeaza prin vederea, contemplarea, adorarea cu ochii credintei a lui Dumnezeu prezent in sacramente, in sine insusi si in ceilalti oameni in act sau potenta si in toata creatia. Putem deja observa aici o dubla dimensiune a scopului imediat al vietii: ad intra, care consista in vederea, contemplarea, adorarea cu ochii credintei a lui Dumnezeu prezent in sacramente, in sine insusi si in ceilalti oameni in act si in toata creatia in potenta, si ad extra, care consista in evanghelizarea acelor oameni in care Dumnezeu este prezent doar in potenta pentru a-i ajuta sa se converteasca si astfel sa faca trecerea de la potenta la act.

Daca asadar obiectivele pastorale ale comunitatii vor si trebuie sa aiba in vedere realizarea scopului ultim al persoanei, mai exact vor si trebuie sa ajute persoana in atingerea acestui scop, iar la acest scop ultim se ajunge prin implinirea scopului imediat care consta, pe de o parte, in a-l vedea si a-l lauda cu ochii credintei pe Dumnezeu pretutindeni (ad intra) si, pe de alta parte, in a evangheliza (ad extra), rezulta de aici ca obiectivele pastorale ale comunitatii vor si trebuie sa ajute persoana, pe de o parte, in a-l vedea si a-l lauda cu ochii credintei pe Dumnezeu pretutindeni (ad intra) si, pe de alta parte, in a evangheliza (ad extra).

Si intrucat persoana, pe de o parte, il poate lauda pe Domnul doar daca l-a intalnit personal si s-a decis personal pentru El, deci doar daca este „kerigmatizata”, doar daca progreseaza in cunoasterea celui pe care il lauda, doar daca progreseaza in unirea cu cel laudat, doar daca progreseaza in iubirea celui laudat si a fratilor, doar daca are o mentalitate misionara si cunoaste instrumentele pentru a evangheliza (vorbim aici de viata interna a Bisericii, de ad intra, mai exact de necesitatea persoanei de a participa la viata interna a Bisericii), si, pe de alta parte, poate evangheliza doar daca e ajutata de comunitate (vorbim aici de viata „externa” a Bisericii, de ad extra, mai exact de necesitatea persoanei de a participa la viata „externa” a Bisericii), obiectivele pastorale ale comunitatii vor si trebuie sa ajute persoana,

pe de o parte,

2.1.1. sa se nasca la viata noua prin kerigma, pentru (cfr. 1.1.1.) a remedia astfel lipsa apetitului pentru cele spirituale;

2.1.2. sa progreseze in cunoasterea celui pe care il lauda prin cateheza, omilie si eventual teologie, pentru (cfr. 1.1.2) a remedia astfel lipsa cunoasterii continutului propriei credinte sau a cunoasterii ei destul de superficiale, si ignoranta a ceea ce semnifica credinta pentru viata;

2.1.3. sa progreseze in unirea cu cel laudat prin sacramente, pentru (cfr. 1.1.3.) a remedia astfel lipsa unei participari constante la sacramente, in special la Euharistie si spovada;

2.1.4. sa progreseze in iubirea celui laudat si a fratilor prin practicarea poruncilor, pentru (cfr. 1.1.4.) a remedia astfel lipsa unei implicari in viata de caritate si sociala a comunitatii;

2.1.5. sa dobandeasca o mentalitate misionara si sa cunoasca instrumentele pentru a evangheliza printr-o formare adecvata in acest sens, pentru (cfr. 1.1.5.) a remedia astfel lipsa unei mentalitati misionare si implicit a constiintei datoriei misionare si, legat de aceasta, lipsa cunoasterii unor metode moderne de evanghelizare kerigmatica;

si, pe de alta parte,

2.1.6. sa evanghelizeze, pentru (cfr. 1.1.6.) a remedia astfel lipsa implinirii datoriei misionare.

De asemenea, intrucat avem de-a face cu trei categorii distincte de credinciosi cu trei nivele de credinta diferite si implicit cu trei tipuri de apartenenta la comunitatea noastra, obiectivele pastorale ale comunitatii noastre vor si trebuie sa ajute:

2.1.7. prima categorie de credinciosi, adica cea a membrilor activi si pasivi ai comunitatii, pe de o parte, cat priveste membrii activi, sa creasca si mai mult in intimitatea cu Domnul si in setea de evanghelizare, pentru (cfr. 1.1.7.) a remedia astfel riscul stagnarii in viata spirituala, iar, pe de alta parte, cat priveste membrii pasivi, sa intre in numarul membrilor activi ai comunitatii, pentru (cfr. 1.1.7.) a remedia astfel lipsa implicarii in initiativele comunitare, ajutand de asemenea toti membrii sa se apropie de Sfanta Impartasanie ori de cate ori participa la Liturghie si sunt in stare de har sfintitor, pentru (cfr. 1.1.7.) a remedia astfel „problema romaneasca” a participarii la Liturghia duminicala in stare de har sfintitor fara participarea la Sfanta Impartasanie;

2.1.8. a doua categorie de credinciosi, adica cea a prietenilor sau simpatizantilor, sa se decida pentru participarea in fiecare duminica la Sfanta Liturghie ori in comunitatea noastra, ori in comunitatile englezesti de care tin teritorial, pentru (cfr. 1.1.8.) a remedia astfel participarea doar sporadica la Liturghia duminicala a comunitatii;

2.1.9. a treia categorie de credinciosi, adica cea a vizitatorilor, sa se renasca la viata de credinta si sa se decida pentru participarea in fiecare duminica la Sfanta Liturghie ori in comunitatea noastra, ori in comunitatile englezesti de care tin teritorial, pentru (cfr. 1.1.9.) a remedia astfel participarea doar ocazionala la Liturghia duminicala a comunitatii;

2.1.10. toate cele trei categorii de credinciosi sa constientizeze necesitatea si importanta apartenentei la o comunitate crestina si implicit tipul de apartenenta la comunitatea noastra.

 foarte bine tipul de apartenenta la comunitatea noastra si importanta acestei constientizari pentru progresul lor spiritual, pentru (cfr. 1.1.10) a remedia astfel lipsa acestei constientizari.

2.2. Plecand de la a doua observatie pe care am evidentiat-o cand am facut fotografia situatiei comunitatii noastre, mai exact de la prezenta a doua categorii de migranti care traiesc cu doua tipuri de obiective, remarcam ca aceasta prezenta recere articularea grijei pastorale specifice rezervate lor in doua directii.

2.2.1. Pe de o parte, pentru migrantii romani care doresc sa se intoarca in Romania, actiunea pastorala isi propune sa-i ajute sa creasca in aceeasi credinta pe care au profesat-o, celebrat-o si trait-o in mediile lor de origine pana la momentul migratiei si sa evanghelizeze, pentru (cfr. 1.2.1.) a remedia astfel riscul stagnarii in viata spirituala.

2.2.2. Pe de alta parte, pentru migrantii care au decis sa ramana in Anglia, activitatea pastorala urmareste:

2.2.2.1. mai intai, sa ajute asa-zisa „prima generatie”, intr-un mod deosebit pe cei care sunt doar prieteni sau vizitatori ai comunitatii noastre (deci pe cei care normal locuiesc geografic departe de biserica romaneasca), sa se integreze treptat in Biserica locala si in societatea engleza, pentru (cfr. 1.2.2.1.) a remedia astfel problema greutatii destul de mari a „primei generatii” in a se integra;

2.2.2.2. apoi, sa ajute integrarea treptata a celei de-„a doua generatii” in Biserica locala si in societatea engleza, pentru (cfr. 1.2.2.2.) a remedia astfel problema celei de-„a doua generatii” care nu vorbeste deloc sau foarte putin limba romana;

2.2.2.3. in sfarsit, sa ajute tinerii catolici ai comunitatii noastre care intampina greutati in a cunoaste tineri de varsta lor in vederea formarii unei familii crestine sa cunoasca tineri de varsta lor, pentru (cfr. 1.2.2.3.) a remedia astfel problema pe care acestia o au in a forma familii crestine.

In acest al doilea caz, adica acela referitor la migrantii romani care au decis sa ramana in Anglia, in colaborare cu Oficiul pentru Pastorala Migrantilor, strategia pastorala isi propune si sa ajute comunitatile crestine englezesti sa primeasca credinciosii catolici romani cu entuziasmul care a caracterizat primele comunitati crestine, capabile sa recunoasca in cresterea membrilor sai un dar de la Dumnezeu, in lumina varietatii carismelor, pentru edificarea reciproca si implinirea misiunii.

3. DIMENSIUNEA OPERATIVA – STRATEGIA PASTORALA (CUM AJUNGEM DE UNDE SUNTEM LA UNDE VREM SA AJUNGEM)

3.1. Intrucat, asa cum am vazut deja mai sus, in comunitatea noastra este realmente prezenta si actioneaza Biserica lui Cristos, una, sfanta, catolica si apostolica, rezulta de aici ca si strategia pastorala a comunitatii noastre se identifica si trebuie sa se identifice cu strategia pastorala a Bisericii lui Cristos.

Intrebarea, asadar, care se pune este aceasta: care este strategia pastorala a Bisericii lui Cristos?

Ei bine, strategia pastorala a Bisericii, adica actiunea Bisericii, altfel spus ce face Biserica, provine din insasi natura Bisericii, din ce este Biserica, conform principiului care spune ca actiunea urmeaza natura. Cu alte cuvinte, ce face comunitatea (strategia ei) depinde de ce este comunitatea (natura ei).

Intrebarea acum devine, asadar, ce este comunitatea crestina? Care este natura, identitatea ei?

Pentru a intelege care este natura Bisericii, trebuie sa plecam de la un principiu interpretativ al intregii realitati create, principiu pe care ni l-a revelat Dumnezeu insusi si il gasim in Gen 1,26, principiu care ne spune ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si intrucat omul, microcosmosul, este sinteza si coroana creatiei, a macrocosmosului (cfr. Gaudium et spes, 14), aceasta inseamna ca de fapt nu numai omul, adica microcosmosul, ci si tot ceea ce exista, adica si macrocosmosul, a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, deci si Biserica. Am putea spune ca omul si tot ceea ce exista, in cazul nostru si Biserica, sunt un fel de „fotocopie” a lui Dumnezeu, care la randul lui este intr-un fel „originalul”, paradigma, modelul omului si a tot ceea ce exista, in cazul nostru si al Bisericii. Altfel spus, natura Bisericii – intrucat aceasta a fost creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu – „depinde” de natura lui Dumnezeu. Aceasta inseamna ca pentru a vedea care este natura Bisericii trebuie sa vedem care este natura lui Dumnezeu.

Intrebarea devine, asadar, acum, care este natura lui Dumnezeu?

Ei bine, Revelatia ne spune ca Dumnezeu este mister de comuniune (ad intra) si misiune (ad extra), adica este „structurat” cu o dubla dimensiune: ad intra si ad extra. De altfel, vedem aceasta dubla dimensiune atat in misterul vietii intime a lui Dumnezeu – un singur Dumnezeu, adica o singura substanta, natura, esenta (ad intra) in Trei Persoane distincte si egale deschise fiecare spre celelalte (ad extra) –, cat si in acea distinctie pe care o faceau Parintii Bisericii (cfr. Catehismul Bisericii Catolice, 236) intre Theologia, adica misterul vietii intime a lui Dumnezeu, schimbul de viata divina intre cele Trei Persoane (ad intra), si Oikonomia, adica operele lui Dumnezeu in istoria mantuirii (ad extra), sau, in termenii teologului Karl Rahner, in distinctia intre Treimea imanenta (ad intra) si Treimea economica (ad extra) (cfr. K. Rahner, Il Dio trinitario come fondamento originario e trascendente della storia della salvezza, in: J. Feiner – m löhrer, Mysterium salutis, III, Queriniana, Brescia 1971, 401-507).

In concluzie, daca strategia Bisericii depinde de natura Bisericii, iar natura Bisericii, la randul ei, „depinde” de natura lui Dumnezeu, intrucat Dumnezeu este mister de comuniune si misiune, adica este „structurat” cu o dubla dimensiune, adica ad intra si ad extra, rezulta de aici ca strategia Bisericii, actiunea Bisericii, ceea ce Biserica face este si trebuie sa fie mister de comuniune si misiune, adica este si trebuie sa fie structurata cu o dubla dimensiune: ad intra si ad extra. Cu alte cuvinte, Biserica si orice comunitate crestina are si trebuie sa aiba, pe de o parte, o viata interna, o activitate ad intra si, pe de alta parte, o viata „externa”, o activitate ad extra.

Intrebarea devine acum in ce consta viata interna a Bisericii si in ce consta viata ei „externa”? In ce consta activitatea Bisericii ad intra si activitatea Bisericii ad extra?

Cat priveste viata interna a Bisericii (ad intra), raspunsul il gasim tinand cont de acelasi principiu interpretativ pe care Dumnezeu insusi l-a revelat in Gen 1,26, adica privind din nou spre Misterul Sfintei Treimi, paradigma a tot ceea ce exista. Si cum in Sfanta Treime Tatal este Gandul, Fiul este Cuvantul, adica semnul Tatalui, iar Duhul Sfant este Iubirea dintre Tatal si Fiul, rezulta de aici ca si viata interna a Bisericii trebuie sa implice trei elemente: o invatatura, semne si relatii de iubire.

Este motivul pentru care, intr-adevar, viata interna a Bisericii se desfasoara in trei momente, adica munus docendi, sau ministerul cuvantului – fiind adevarurile pe care Dumnezeu si Biserica le invata –, munus sanctificandi, sau celebrarea sacramentelor – fiind semnele sacramentale prin care Dumnezeu si Biserica sfintesc oamenii –, si munus regendi, sau trairea iubirii – fiind relatiile de iubire pe care Dumnezeu si Biserica le poruncesc pentru a ajunge la fericire.

Cat priveste munus docendi, adica ministerul cuvantului, acesta, la randul lui, se concretizeaza in patru forme distincte si complementare: kerigma, cateheza, teologia si omilia.

Dintre aceste patru forme, kerigma are ca si destinatar principal paganii, iar ca destinatari „secundari” trei destinatari: neopaganii, adica crestinii apatici care nu isi mai traiesc credinta, crestinii botezati de mici dar care nu au luat niciodata o decizie personala pentru Cristos, si crestinii practicanti, care sunt si ei chemati sa isi reinnoiasca continuu adeziunea de credinta, kerigma avand obiectivul sa ii ajute pe destinatari sa se nasca (in cazul paganilor) sau sa se renasca (in cazul celorlalti trei destinatari) la viata de credinta.

Tocmai pentru acest motiv kerigma are de-a face fie cu activitatea Bisericii ad intra (atunci cand se adreseaza crestinilor apatici, crestinilor botezati de mici, sau crestinilor practicanti), fie cu misiunea Bisericii ad extra (atunci cand se adreseaza paganilor).

Dintre aceleasi patru forme concrete ale ministerului cuvantului, cateheza are ca destinatar crestinii care s-au nascut deja la viata cea noua si are obiectivul de a-i ajuta sa progreseze in cunoasterea lui Dumnezeu si a invataturii crestine; teologia are ca si destinatar tot crestinii si are obiectivul de a-i ajuta sa aprofundeze si mai detaliat continutul credintei; omilia are ca si destinatar tot crestinii si are obiectivul de a-i ajuta sa isi inteleaga credinta facand legatura cu celebrarea sacramentelor.

Tocmai pentru acest motiv cateheza, teologia si omilia au de-a face cu activitatea Bisericii ad intra.

Astfel, kerigma adresata crestinilor, cateheza, teologia si omilia (munus docendi), impreuna cu celebrarea sacramentelor (munus sanctificandi), si cu trairea iubirii (munus regendi), au de-a face cu viata interna a Bisericii, fiind, cu alte cuvinte, instrumentele pe care Biserica le utilizeaza pentru a-i ajuta pe crestini sa se renasca (prin kerigma) si sa progreseze in cunoasterea continutului credintei (prin cateheza, teologie, si omilie), in unirea cu Domnul (prin celebrarea sacramentelor) si in iubire (prin trairea caritatii).

Cat priveste viata „externa” a Bisericii (ad extra), raspunsul in gasim tinand cont de faptul ca, dintre cele patru forme concrete ale ministerului cuvantului, kerigma are ca si destinatar principal paganii, avand obiectivul sa ii ajute pe acestia sa se nasca la viata de credinta.

Tocmai pentru acest motiv kerigma adresata paganilor are de-a face cu misiunea Bisericii ad extra, fiind, cu alte cuvinte, instrumentul direct utilizat de Biserica pentru „a iesi” spre cei care inca nu cred (vezi desen).

In concluzie, strategia pastorala a Bisericii si implicit a comunitatii noastre consista,

pe de o parte,

3.1.1. in predicarea cuvantului prin kerigma credinciosilor comunitatii, cu obiectivul (cfr. 2.1.1.) de a-i ajuta pe membrii comunitatii noastre sa se renasca la viata noua, pentru (cfr. 1.1.1.) a remedia astfel lipsa apetitului pentru cele spirituale;

3.1.2. in predicarea cuvantului prin cateheza, teologie si omilie, cu obiectivul (cfr. 2.1.2.) de a-i ajuta pe membrii comunitatii noastre sa progreseze in cunoasterea celui pe care il lauda, pentru (cfr. 1.1.2) a remedia astfel lipsa cunoasterii continutului propriei credinte sau a cunoasterii ei destul de superficiale, si ignoranta privitor la ceea ce semnifica credinta pentru viata;

3.1.3. in celebrarea sacramentelor in cele sapte semne sacramentale, cu obiectivul (cfr. 2.1.3.) de a-i ajuta pe membrii comunitatii noastre sa progreseze in unirea cu cel laudat, pentru (cfr. 1.1.3.) a remedia astfel lipsa unei participari constante la sacramente, in special la Euharistie si spovada;

3.1.4. in trairea iubirii in cele zece porunci, cu obiectivul (cfr. 2.1.4.) de a-i ajuta pe membrii comunitatii noastre sa progreseze in iubirea celui laudat si a fratilor, pentru (cfr. 1.1.4.) a remedia astfel lipsa unei implicari in viata de caritate si sociala a comunitatii, sau – acolo unde exista o asemenea implicare – o implicare sustinuta doar de considerente naturale si nu supranaturale;

3.1.5. in formarea crestinilor sa dobandeasca o mentalitate misionara si sa cunoasca instrumentele pentru a evangheliza, cu obiectivul (cfr. 2.1.5.) de a-i ajuta pe membrii comunitatii noastre sa dobandeasca o mentalitate misionara si sa cunoasca instrumentele pentru a evangheliza, pentru (cfr. 1.1.5.) a remedia astfel lipsa unei mentalitati misionare si implicit a constiintei datoriei misionare si, legat de aceasta, lipsa cunoasterii unor metode moderne de evanghelizare kerigmatica;

si, pe de alta parte,

3.1.6. in predicarea cuvantului prin kerigma paganilor, cu obiectivul (cfr. 2.1.6.) de a-i ajuta pe membrii comunitatii noastre sa evanghelizeze, pentru (cfr. 1.1.6.) a remedia astfel lipsa implinirii datoriei misionare.

De asemenea, cat priveste cele trei categorii distincte de credinciosi cu trei nivele de credinta diferite si implicit cu trei tipuri de apartenenta la comunitatea noastra, strategia pastorala a Bisericii si implicit a comunitatii noastre consista:

3.1.7. pe de o parte, cat priveste membrii activi – pe langa predicarea cuvantului prin kerigma, cu obiectivul (cfr. 2.1.1.) de a-i ajuta sa isi reinnoiasca adeziunea de credinta –, in posibilitatea de directiune spirituala oferita lor, cu obiectivul (cfr. 2.1.7) de a-i ajuta sa creasca si mai mult in intimitatea cu Domnul si in setea de evanghelizare, pentru (cfr. 1.1.7.) a remedia astfel riscul stagnarii in viata spirituala, si, pe de alta parte, cat priveste membrii pasivi, in predicarea cuvantului prin kerigma, cu obiectivul (cfr. 2.1.7.) de a-i ajuta sa intre in numarul membrilor activi ai comunitatii, pentru (cfr. 1.1.7.) a remedia astfel lipsa implicarii in initiativele comunitare; de asemenea, in explicarea deasa in timpul predicilor a faptului ca numai pacatul de moarte ne impiedica de la primirea Sfintei Impartasanii, cu obiectivul (cfr. 2.1.7.) de a-i ajuta pe toti membrii comunitatii noastre sa se apropie de Sfanta Impartasanie ori de cate ori participa la Liturghie si sunt in stare de har sfintitor, pentru (cfr. 1.1.7.) a remedia astfel problema „romaneasca” a participarii la Liturghia duminicala in stare de har sfintitor fara participarea la Sfanta Impartasanie;

3.1.8. in predicarea cuvantului prin kerigma credinciosilor care participa aproximativ lunar sau la doua-trei saptamani la Liturghia duminicala a comunitatii, cu obiectivul (cfr. 2.1.8.) de a-i ajuta sa se decida pentru participarea in fiecare duminica la Sfanta Liturghie ori in comunitatea noastra, ori in comunitatile englezesti de care tin teritorial, pentru (cfr. 1.1.8.) a remedia astfel participarea lor doar sporadica la Liturghia duminicala a comunitatii;

3.1.9. in predicarea cuvantului prin kerigma credinciosilor care frecventeaza comunitatea noastra de Craciun, de Pasti sau cu ocazia vreunui botez, cu obiectivul (cfr. 2.1.9.) de a-i ajuta sa se renasca la viata de credinta si sa se decida pentru participarea in fiecare duminica la Sfanta Liturghie ori in comunitatea noastra, ori in comunitatile englezesti de care tin teritorial, pentru (cfr. 1.1.9.) a remedia astfel participarea lor doar ocazionala la Liturghia duminicala;

3.1.10. in listarea credinciosilor comunitatii cu ajutorul dialogurilor cu ei si a sitului comunitatii noastre in functie de cele trei tipuri de apartenenta si crearea astfel a unui database bazat pe aceste trei tipuri de apartenenta.

Cat priveste circumstantele concrete (modalitatea, responsabilii, tempistica, locatia) prin care comunitatea noastra, pe de o parte, predica cuvantul prin kerigma crestinilor, cateheza, teologie si omilie, celebreaza sacramentele in cele sapte semne sacramentale, traieste iubirea in cele zece porunci, formeaza crestinii sa dobandeasca o mentalitate misionara si sa cunoasca instrumentele pentru a evangheliza si, pe de alta parte, predica cuvantul prin kerigma paganilor, acestea se prezinta in felul urmator:

3.1.1. Cat priveste viata interna, mai exact predicarea cuvantului cu obiectivul (cfr. 2.1.1.) de a-i ajuta pe membrii comunitatii noastre sa se renasca la viata noua, pentru (cfr. 1.1.1.) a remedia astfel lipsa apetitului pentru cele spirituale, aceasta are loc prin:

– Kerigma adresata membrilor comunitatii. Aceasta se realizeaza fie la nivel comunitar, fie la nivel personal prin:

• La nivel comunitar, comunitatea noastra anunta cuvantul anual prin organizarea Cursului „Viata Noua” a Scolii de evanghelizare Sfantul Andrei, un curs experiential tinut sub forma unor invataturi cu o pedagogie activ-participativa, desfasurat de obicei pe parcursul unui weekend (vineri seara-duminica dupa amiaza). De asemenea, intrucat la Cursul „Viata Noua” pot participa doar aproximativ 30-40 de persoane, in timp ce anuntul kerigmatic trebuie sa ajunga la toti membrii comunitatii, o data la trei ani, incepand cu luna octombrie, preotul trateaza cele sase teme ale kerigmei (Iubirea Tatalui, Pacatul, Rascumpararea, Convertirea si Credinta, Duhul Sfant, Comunitatea) in locul predicilor din timpul Liturghiei duminicale. Intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, intentionam sa demaram in comunitate evanghelizarea cu ajutorul „Cursului Alpha”, o alta metoda moderna de evanghelizare kerigmatica sub forma unor invataturi tinute in cadrul unor cine, pe parcursul mai multor intalniri.
• La nivel personal, membrii comunitatii anunta cuvantul, pe de o parte, prin evanghelizarea membrilor comunitatii pe care ii intalnesc zilnic, folosindu-se de metoda invatata la Cursul „Leader/Bomba”, un alt curs experiential tinut sub forma unor invataturi cu o pedagogie activ-participativa, desfasurat de obicei pe parcursul unui weekend (vineri seara-duminica dupa amiaza), si, pe de alta parte, prin evanghelizarea membrilor comunitatii pe care ii intalnesc saltuar, folosindu-se de metoda invatata la Cursul „Paul/Kerigma”, din nou, un alt curs experiential tinut sub forma unor invataturi cu o pedagogie activ-participativa, desfasurat de obicei pe parcursul unui weekend (vineri seara-duminica dupa amiaza).

Tot cat priveste viata interna, mai exact predicarea cuvantului cu obiectivul (cfr. 2.1.1.) de a-i ajuta pe membrii comunitatii noastre sa se renasca la viata noua, pentru (cfr. 1.1.1.) a remedia astfel, pe langa lipsa apetitului pentru cele spirituale, pe de o parte, in cazul unora dintre credinciosi, obiceiul frecventarii unor practici de spiritualitate orientala, practici oculte, etc., pe de alta parte, in cazul multora dintre credinciosi, conditia de fiinte ranite psihic si spiritual, si, in sfarsit, in cazul multor credinciosi, lipsa cunoasterii sensului vietii, aceasta are loc prin organizarea urmatoarelor cursuri experientiale sub forma unor invataturi cu o pedagogie activ-participativa, desfasurate de obicei pe parcursul unui weekend (vineri seara-duminica dupa amiaza):

– Cursul de eliberare, care are obiectivul specific de a clarifica actiunile subversive ale diavolului, idolatriile si legaturile idolatrice, precum si toate acele conditionari si dependente de ordin spiritual, pentru a da inceput astfel procesului de eliberare prin intermediul sacramentelor si a unei vieti intemeiate pe relatia cu Isus, este tinut la inceput de o echipa din Romania pentru ca apoi sa fie tinut de membrii comunitatii noastre, si se desfasoara anual, intr-un weekend stabilit cu credinciosii.

– Cursul de vindecare interioara, care are obiectivul specific de a ajuta in descoperirea ranilor din trecut, indeosebi a ranii primare, care conditioneaza persoana in a se relationa corect si senin cu Dumnezeu si cu oamenii, pentru a da astfel inceput procesului de vindecare in stransa legatura cu procesul de iertare de sine si a persoanelor care ne-au ranit, este tinut la inceput de o echipa din Romania pentru ca apoi sa fie tinut de membrii comunitatii noastre, si se desfasoara anual, intr-un weekend stabilit cu credinciosii.

– Cursul Rugaciunea de lauda, care are obiectivul specific de a ajuta participantii sa inteleaga ca au fost creati pentru a-l lauda pe Domnul si sa ii ajute sa isi insuseasca acest tip de rugaciune, este tinut la inceput de o echipa din Romania pentru ca apoi sa fie tinut de membrii comunitatii noastre, si se desfasoara anual, intr-un weekend stabilit cu credinciosii.

3.1.2. Cat priveste viata interna, mai exact predicarea cuvantului cu obiectivul (cfr. 2.1.2.) de a-i ajuta pe membrii comunitatii noastre sa progreseze in cunoasterea Domnului pe care il lauda, pentru (cfr. 1.1.2) a remedia astfel lipsa cunoasterii continutului propriei credinte sau a cunoasterii ei destul de superficiale, si ignoranta a ceea ce semnifica credinta pentru viata, aceasta are loc prin:

– Cateheza. Aceasta este adaptata la varsta destinatarilor, astfel incat avem:

• cateheza copiilor pentru Prima Sfanta Impartasanie, cateheza la care participa si parintii, tinuta anual de preot pe parcursul a 11 intalniri in perioada decembrie-iunie, in sala parohiala, in fiecare prima si a treia duminica din luna, intre orele 11-12, cateheza transmisa in streaming si pe pagina de Facebook si YouTube a comunitatii, urmand ca ceremonia sa aiba loc aproximativ in prima duminica din iunie.
• cateheza tinerilor pentru Mir, cateheza la care participa si parintii, tinuta anual de preot pe parcursul a 11 intalniri in perioada decembrie-iunie, in sala parohiala, in fiecare a doua si a patra duminica din luna, intre orele 11-12, cateheza transmisa in streaming si pe pagina de Facebook si YouTube a comunitatii, urmand ca ceremonia sa aiba loc aproximativ in a doua duminica din iunie.
• cateheza tinerilor post-Mir (a adolescentilor), tinuta lunar de preot in fiecare ultima sambata din luna, in sala parohiala, intre orele 20.00-21.00.
• cateheza si intalnirea distractiva (cu pizza si dansuri) a tinerilor care doresc sa isi aprofundeze credinta si sa intalneasca tineri catolici in vederea formarii unei familii crestine, tinuta lunar de preot in fiecare prima sambata din luna, in sala parohiala, intre orele 20.00-22.00; in intalnirile formative se vizioneaza si se comenteaza invataturile celor 20 de episoade ale programului „Sicomor” in limba romana (cfr. https://www.sycamore.fm/videos/) si invataturile „Cursului Alpha” in limba romana (cfr. https://alpharomania.org/about/).
• cateheza tinerilor care se pregatesc pentru casatorie, tinuta anual de preot pe parcursul unei singure intalniri intr-o duminica fixata de comun acord cu tinerii, in biserica, intre orele 14.30-19.30, cateheza transmisa in streaming si pe pagina de Facebook si YouTube a comunitatii; pregatirea pentru casatorie este precedata de vizionarea acasa a invataturilor celor 20 de episoade ale programului „Sicomor” in limba romana (cfr. https://www.sycamore.fm/videos/) si ale invataturilor „Cursului Alpha” in limba romana (cfr. https://alpharomania.org/about/).
• cateheza adultilor, tinuta lunar de preot in fiecare a patra duminica din luna, in biserica, in locul predicii duminicale.
• cateheza parintilor care cer botezul copiilor lor, tinuta prin lectura online a invataturii Bisericii pe tema botezului, lectura pe care parintii si nasii o fac intre momentul in care cer botezul si momentul botezului; de asemenea, prin vizionarea acasa a invataturilor celor 20 de episoade ale programului „Sicomor” in limba romana (cfr. https://www.sycamore.fm/videos/) si ale invataturilor „Cursului Alpha” in limba romana (cfr. https://alpharomania.org/about/); de asemenea, o ultima cateheza are loc la intalnirea din saptamana dinaintea momentului celebrarii botezului.
• cateheza membrilor diferitelor ministere din comunitate, tinuta anual de preot pe parcursul unei zile de sambata (zi de reculegere), stabilita de comun acord cu participantii, intr-o locatie externa parohiei.

– Omilie. Aceasta este adaptata si ea la varsta destinatarilor, astfel incat avem:

• omilia copiilor, tinuta lunar de preot in fiecare prima duminica din luna in timpul Liturghiei dedicate in intregime copiilor.
• omilia comunitatii, tinuta saptamanal de preot la fiecare Sfanta Liturghie.

3.1.3. Cat priveste viata interna, mai exact celebrarea sacramentelor cu obiectivul (cfr. 2.1.3.) de a-i ajuta pe membrii comunitatii noastre sa progreseze in unirea cu Domnul cel laudat, pentru (cfr. 1.1.3.) a remedia astfel lipsa unei participari constante la sacramente, in special la Euharistie si spovada, aceasta are loc prin:

• Botezul copiilor. Acesta are loc preferabil in ultima sambata din luna in biserica intre orele 12.00-13.00. La inceputul fiecarei Liturghii din duminica de dinainte de sambata botezului, copilul, impreuna cu parintii si nasii, sunt prezentati intregii comunitatii. In duminica in care se celebreaza sarbatoarea Sfintei Familii, parintii si nasii, impreuna cu copilul, sunt invitati sa participe la Liturghie si li se elibereaza Certificatul de botez pentru copilul botezat, urmand ca dupa Liturghie sa participe la sarbatoarea comunitatii cu pranz si dansuri in sala parohiala.
• Acesta este celebrat anual in a doua duminica din luna iunie in timpul Liturghiei. La inceputul drumului de pregatire, in duminica in care se incepe drumul de pregatire, toti candidatii, impreuna cu parintii si nasii, sunt prezentati comunitatii. La inceputul perioadei de pregatire, in a doua sambata dupa inceperea pregatirii, are loc o zi de reculegere si destindere intr-un loc dinafara parohiei, intalnire la care participa preotul impreuna cu unii dintre parinti, experienta care se repeta cu doua sambete inainte de terminarea pregatirii. In duminica in care se celebreaza sarbatoarea Sfintei Familii, parintii si nasii, impreuna cu candidatii, sunt invitati sa participe la Liturghie si li se elibereaza Amintirea de mir pentru candidatul miruit, urmand ca dupa Liturghie sa participe la sarbatoarea comunitatii cu pranz si dansuri in sala parohiala.
• Aceasta este celebrata in fiecare duminica la 12.30, in fiecare marti la ora 19.30 si in fiecare Prima Vinere din luna la ora 19.30. Liturghia fiecarei prime duminici din luna este rezervata in mod special copiilor, fiind celebrata intr-un mod deosebit pentru ei si parintii lor, cu cantece cantate de ei si pentru ei, cu lecturile, rugaciunea credinciosilor si ofertoriul cu ei. Intrucat Euharistia este fons et culmen al vietii si misiunii Bisericii, incercam sa mentinem acele elemente legate de celebrarea euharistica ce sunt proprii culturii noastre locale, adica celebrarea aproape in intregime cantata a Sfintei Liturghii. Pentru buna desfasurare a celebrarilor, preotul este ajutat de credinciosii din diferitele ministere: ministerul stewarzi, ministerul pentru sacristie, ministerul pentru ministranti, ministerul ministrilor extraordinari ai Euharistiei, ministerul lectorilor, ministerul muzica si cant; la inceputul fiecarui an pastoral, in prima duminica din octombrie, la inceputul Liturghiei comunitatii, membrii tuturor ministerelor sunt prezentati comunitatii; la fiecare cinci ani are loc reinnoirea listei cu ministrii extraordinari ai Euharistiei, care, pentru pregatirea lor, vor participa la cateheza facuta pentru tinerii care se pregatesc pentru casatorie. La inceputul drumului de pregatire a copiilor pentru primirea Primei Sfinte Impartasanii, in duminica in care se incepe drumul de pregatire, toti candidatii, impreuna cu parintii lor, sunt prezentati comunitatii. In duminica in care se celebreaza sarbatoarea Sfintei Familii, parintii copiilor care au primit Prima Sfanta Impartasanie impreuna cu copiii, sunt invitati sa participe la Liturghie si li se elibereaza Amintirea de Prima Sfanta Impartasanie, urmand ca dupa Liturghie sa participe la sarbatoarea comunitatii cu pranz si dansuri in sala parohiala. In fiecare Prima Vinere din luna, cu jumatate de ora inainte de Liturghia de la 19.30, are loc un moment de adoratie euharistica.
• Aceasta este celebrata inainte de fiecare Liturghie cu jumatate de ora, la nevoie si dupa Liturghie, in timpul Liturghiei cand avem vreun preot invitat, in zilele dinainte de Craciun si Pasti si oricand la cerere.
• Acesta este celebrat la cerere.
• Pastoratie vocationala. Aceasta are loc cu precadere prin atentia acordata ministrantilor: in fiecare prima duminica din octombrie, in timpul Liturghiei, ei reinnoiesc adeziunea ca ministrant; citesc la fiecare Liturghie duminicala invocatiile la rugaciunea credinciosilor; merg o data la sase luni intr-o excursie cu preotul si unii dintre parinti.
• Aceasta se celebreaza pe tot parcursul anului la cerere (mai putin in advent si postul mare), precedata de cursul de pregatire catehetica. La inceputul Liturghiei din duminica in care se face pregatirea, tinerii sunt prezentati comunitatii.

3.1.4. Cat priveste viata interna, mai exact trairea iubirii cu obiectivul (cfr. 2.1.4.) de a-i ajuta pe membrii comunitatii noastre sa progreseze in iubirea Domnului laudat si a fratilor, pentru (cfr. 1.1.4.) a remedia lipsa unei implicari in viata de caritate si sociala a comunitatii, sau – acolo unde exista o asemenea implicare – o implicare sustinuta doar de considerente naturale si nu supranaturale, aceasta are loc prin urmatoarele activitati:

• Pentru o buna cunoastere a credinciosilor si o mai buna coeziune intre ei si preot, pe tot parcursului anului, la cerere, preotul viziteaza membrii comunitatii pentru binecuvantarea familiei si a casei.
• Pentru buna organizare a parohiei si evaluarea elementelor din Proiectul pastoral al comunitatii, in fiecare a treia duminica la trei luni (septembrie, decembrie, martie, iunie), organizam o intalnire cu membrii Consiliului Pastoral al comunitatii, intalnire urmata de pranz.
• Pentru a facilita cunoasterea reciproca si coeziunea dintre membrii diferitelor ministere care ajuta preotul in slujirea comunitatii (ministerul Consiliului Pastoral, ministerul kerigmatic, ministerul catehetic, ministerul stewarzi, ministerul pentru sacristie, ministerul pentru ministranti, ministerul ministrilor extraordinari ai Euharistiei, ministerul lectorilor, ministerul muzica si cant, ministerul secretariat, ministerul site, ministerul tehnic, ministerul librarie, ministerul biblioteca, ministerul Parish Hall, ministerul destindere si timp liber, ministerul pelerinaje si ministerul Consiliului Economic), cu ajutorul ministerului destindere si timp liber, in a doua duminica din decembrie si a patra din iunie, organizam un pranz festiv cu membrii acestor ministere si familiile lor.
• Pentru educarea constiintei apartenentei la comunitate, cu ajutorul ministerului destindere si timp liber, in fiecare ultima duminica din luna, organizam asa zisa „Duminica in familia comunitatii”, in care, dupa Sfanta Liturghie, toata comunitatea este invitata sa se opreasca in sala parohiala pentru a manca impreuna, a dansa, a socializa. De asemenea, cu acelasi obiectiv, cu ajutorul aceluiasi minister destindere si timp liber, organizam in fiecare an revelionul, diferite zile de sarbatoare (8 Martie etc.), excursii, scenete, etc.
• Pentru cresterea spirituala a credinciosilor, cu ajutorul ministerului pelerinaje, organizam in fiecare an, mai ales in zilele de Bank Holidays, diferite pelerinaje la locurile de pelerinaj din Anglia si lume.
• Pentru cresterea spirituala si culturala a credinciosilor, cu ajutorul ministerului librarie, procuram din tara si oferim credinciosilor dupa fiecare Liturghie, diferite materiale religioase: Biblia, carti de rugaciuni, catehisme, rozarii, crucifixe, etc. De asemenea, cu aceleasi obiective, cu ajutorul ministerului biblioteca, oferim crediciosilor posibilitatea de a citi carti religioase in format fizic sau virtual.
• Pentru a facilita legatura credinciosilor cu parintii si rudele din tara sau strainatate si pentru a oferi si altora posibilitatea de a participa in streaming sau offline la programul liturgic al comunitatii noastre, cu ajutorul membrilor ministerului tehnic al comunitatii, transmitem in streaming pe pagina de Facebook si YouTube a comunitatii Sfintele Liturghii si catehezele comunitare.
• Pentru o mai buna comunicare cu credinciosii si pentru evanghelizare la nivel macrocosmic, cu ajutorul ministerului site, am creat o pagina web a comunitatii (cfr. https://catoliclondra.com/contact/), care se doreste a fi o imagine virtuala a comunitatii noastre si a tuturor activitatilor noastre. De asemenea, tot pentru comunicarea cu credinciosii, am deschis o pagina de Facebook a comunitatii (cfr. https://www.facebook.com/capelanatcatolic.londra/) si am creat un cont al comunitatii noastre pe platforma YouTube (cfr. https://www.youtube.com/channel/UC_VBXsAVOFgqoymu3ghLE7Q/featured).

3.1.5. Cat priveste viata interna, mai exact formarea crestinilor sa dobandeasca o mentalitate misionara si sa cunoasca instrumentele pentru a evangheliza cu obiectivul (cfr. 2.1.5.) de a-i ajuta pe membrii comunitatii noastre sa treaca de la o mentalitate de mentinere a credintei la o mentalitate misionara, cunoscand metode moderne de evanghelizare kerigmatica, pentru (cfr. 1.1.5.) a remedia astfel lipsa unei mentalitati misionare si implicit a constiintei datoriei misionare si, legat de aceasta, lipsa cunoasterii unor metode moderne de evanghelizare kerigmatica, aceasta are loc prin organizarea urmatoarelor cursuri experientiale sub forma unor invataturi cu o pedagogie activ-participativa, desfasurate de obicei pe parcursul unui weekend (vineri seara-duminica dupa amiaza):

3.1.5.1. Cursul „Ierusalim”, care are obiectivul specific de a explica viziunea comunitatii, este tinut de preot si se desfasoara la inceput de fiecare an pastoral, in locul predicii din prima duminica din octombrie.

3.1.5.2. Cursul „Leader/Bomba”, care are obiectivul specific de a-i dota pe participanti cu o metoda moderna de evanghelizare kerigmatica, numita „Bomba”, metoda care ii ajuta sa evanghelizeze persoanele pe care le intalnesc zilnic, este tinut la inceput de o echipa din Romania pentru ca apoi sa fie tinut de membrii comunitatii noastre, si se desfasoara anual, intr-un weekend stabilit cu credinciosii.

3.1.5.3. Cursul „Kerigma/Paul”, care are obiectivul specific de a-i dota pe participanti cu o metoda moderna de evanghelizare kerigmatica, metoda care ii ajuta sa evanghelizeze persoanele pe care le intalnesc saltuar, este tinut la inceput de o echipa din Romania pentru ca apoi sa fie tinut de membrii comunitatii noastre, si se desfasoara anual, intr-un weekend stabilit cu credinciosii.

3.1.5.4. Cursul „Pentecoste/Dynamis”, care are obiectivul specific de a dota participantii cu acele instrumente care ii vor ajuta sa evanghelizeze cu puterea Duhului Sfant, este tinut la inceput de o echipa din Romania pentru ca apoi sa fie tinut de membrii comunitatii noastre, si se desfasoara anual, intr-un weekend stabilit cu credinciosii.

3.1.5.5. Cursul Marturia, care are obiectivul specific de a-i invata pe participanti modul in care trebuie sa foloseasca marturia in procesul de evanghelizare, este tinut la inceput de o echipa din Romania pentru ca apoi sa fie tinut de membrii comunitatii noastre, si se desfasoara anual, intr-un weekend stabilit cu credinciosii.

3.1.5.6. Cursul Biblia, care are obiectivul specific de a-i conduce pe participanti la o prima intalnire de cunoastere a Sfintei Scripturi si la capacitatea de a citi Biblia ca pe Cuvantul lui Dumnezeu si de a se relationa personal cu ea, atat in rugaciunea personala zilnica, cat si in cadrul rugaciunii comunitare, este tinut la inceput de o echipa din Romania pentru ca apoi sa fie tinut de membrii comunitatii noastre, si se desfasoara anual, intr-un weekend stabilit cu credinciosii.

3.1.6. Cat priveste viata „externa”, mai exact predicarea cuvantului cu obiectivul (cfr. 2.1.6.) de a-i ajuta pe membrii comunitatii noastre sa evanghelizeze si pe pagani sa se nasca la viata de credinta, pentru (cfr. 1.1.6.) a remedia astfel lipsa implinirii datoriei misionare, aceasta are loc prin:

• Kerigma adresata paganilor. Aceasta se realizeaza fie la nivel comunitar, fie la nivel personal:
• La nivel comunitar, comunitatea noastra anunta cuvantul anual prin organizarea Cursului „Viata Noua” a Scolii de evanghelizare Sfantul Andrei. De asemenea, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, intentionam sa demaram in comunitate evanghelizarea cu ajutorul „Cursului Alpha”.
• La nivel personal, membrii comunitatii anunta cuvantul, pe de o parte, prin evanghelizarea paganilor pe care ii intalnesc zilnic, folosindu-se de metoda invatata la Cursul „Leader/Bomba”, si, pe de alta parte, prin evanghelizarea paganilor pe care ii intalnesc saltuar, folosindu-se de metoda invatata la Cursul „Paul/Kerigma”.

Pentru a nu pierde din vedere dimensiunea catolicitatii credintei noastre, tuturor acestor activitati de pastorala obisnuita, adaugam invitatia adresata tuturor membrilor comunitatii de a participa la toate acele activitati pastorale propuse de Oficiul pentru Pastorala Migrantilor la nivel diecezan. Este vorba de toate acele evenimente diecezane care privesc domeniul specific al pastoralei migrantilor. Ne referim in special la Sarbatorirea Zilei Mondiale a Migrantilor si Refugiatilor si la Sarbatorirea Diecezana a Popoarelor, prilej cu care Cardinalul se intalneste de obicei cu migrantii.

3.2.2.1. In ceea ce priveste strategia pastorala cu obiectivul (cfr. 2.2.2.1.) de a ajuta asa-zisa „prima generatie”, intr-un mod deosebit pe cei care sunt doar prieteni sau vizitatori ai comunitatii noastre (deci pe cei care normal locuiesc geografic departe de biserica romaneasca), sa se integreze treptat in Biserica locala si in societatea engleza, pentru (cfr. 1.2.2.1.) a remedia astfel problema greutatii destul de mari a „primei generatii” in a se integra, strategie care implica ajutorul comunitatilor crestine englezesti pentru a-i primi pe credinciosii catolici romani, am gandit o serie de initiative si activitati.

Pe de o parte, o prima serie de initiative vizeaza anumite alegeri facute in cheie omisiva (un fel de pars destruens). In acest sens, am decis sa nu celebram Sfanta Liturghie in limba romana in timpul saptamanii (cu exceptia zilei de marti si a Primei Vinere din luna), pentru a permite astfel credinciosilor romani sa participe la viata si la activitatile parohiilor englezesti de care tin teritorial.

Pe de alta parte, o a doua serie de initiative vizeaza anumite activitati desfasurate in cheie proactiva (un fel de pars construcens). In acest sens, cerem intotdeauna prietenilor si vizitatorilor comunitatii, care cer sa primeasca sacramentele botezului, mirului si casatoriei in comunitatea noastra, sa ia legatura cu parohul englez de a carui parohie tin teritorial si sa aduca de la acesta un document care sa ateste ca parohul ii cunoaste. De asemenea, invitam mereu toti migrantii romani sa participe la initiativele organizate de Oficiul pentru Pastorala Migrantilor la nivel diecezan: intalniri pentru a stimula cunoasterea si primirea migrantilor romani de catre comunitatea crestina si civila engleza; cursuri de teologie pentru a ajuta credinciosii sa citeasca fenomenul migratiei intr-o perspectiva biblica si inspirata de Magisteriul Bisericii si astfel sa se elibereze de gandirea dominanta, etc.

De asemenea, invitam credinciosii romani sa participe, in colaborare cu Ambasada Romaniei la Londra, la realizarea de evenimente de prezentare a culturii romanesti, menite sa imbunatateasca cunoasterea reciproca si sa sustina posibile initiative pastorale.

3.2.2.2. In ceea ce priveste strategia pastorala cu obiectivul (cfr. 2.2.2.2.) de a ajuta integrarea treptata a celei de-„a doua generatii” in Biserica locala si in societatea engleza, pentru (cfr. 1.2.2.2.) a remedia astfel problema celei de-„a doua generatii” care nu vorbeste deloc sau foarte putin limba romana, strategie care implica ajutorul comunitatilor crestine englezesti pentru a-i primi pe credinciosii catolici romani, am demarat anumite colaborari pe linie culturala cu diferite asociatii si organizatii romanesti locale, cu scopul de a-i ajuta pe copii sa invete limba romana si elemente fundamentale legate de cultura romaneasca. De asemenea, pentru pregatirea catehetica pentru Prima Sfanta Impartasanie si Mir, copiii sunt rugati sa citeasca anumite materiale in limba romana. In plus, asa cum am vazut deja, Liturghia din fiecare prima duminica din luna este dedicata copiilor, cu cantece cantate de ei, cu predica adaptata varstei lor si cu rugaciunea credinciosilor citita de ei. In sfarsit, la Liturghiile obisnuite de duminica, ministrantii citesc rugaciunea credinciosilor.

3.2.2.3. In ceea ce priveste strategia pastorala cu obiectivul (cfr. 2.2.2.3.) de a ajuta tinerii catolici ai comunitatii noastre care intampina greutati in a cunoaste tineri de varsta lor in vederea formarii unei familii crestine, pentru (cfr. 1.2.2.3.) a remedia astfel problema pe care acestia o au in a cunoaste tineri de varsta lor in vederea formarii unei familii crestine, dupa cum am vazut deja, am organizat pentru ei in fiecare prima sambata din luna, in sala parohiala, intre orele 20.00-22.00, o cateheza si o intalnire distractiva (cu pizza si dansuri) pentru a facilita astfel, pe langa aprofundarea credintei, si intalnirea si cunoasterea intre ei.

Concluzii

Propunerea pastorala prezentata in aceste pagini trebuie considerata un „instrumentum laboris” incredintat Consiliului Pastoral al comunitatii si tuturor credinciosilor comunitatii, astfel incat, confruntandu-se si imbogatindu-l cu propriile propuneri si sugestii, sa se poata ajunge la intocmirea unui Proiect cat mai organic si cuprinzator. Proiect care, la randul sau, va fi permanent considerat „work in progress”, adica mereu de verificat si actualizat.

Londra, 22 februarie 2022

Catedra Sfantului Apostol Petru